Aseret

עשרת הדברות
Aseret ha’dibrot - Cele 10 cuvinte (porunci)

Mai jos aveți scurte explicații ale fiecărei porunci din Aseret ha'dibrot date și scrise inițial de către Adonay Elohim Însuși - Creatorul, din perspectiva evreiască mesianică, în interpretarea apostolică evreiască actuală.

Pe cele două table de piatră ale legământului - shney luchot ha'brit - שני לוחות הברית - au fost scrise toate cele 10 porunci pe o tablă, pe o față și pe cealaltă și toate cele 10 porunci pe cealaltă tablă, pe o față și pe cealaltă. Pentru că un legământ este totdeauna încheiat între două sau mai multe părți și fiecare parte are un exemplar din întregul text al legământului. Așadar o tablă de piatră este a Lui Adonay Elohim iar cealaltă a omenirii.

Prima poruncă: א
אנכי יהוה אלהיך אשר הוצאתיך מארץ מצרים מבית עבדים
„ Eu sunt Adonay Elohimul tău, care te-a scos din eretz Mitzrayim (țara Egiptului) , din casa sclaviei. ”
Sh’mot (Exod) 20:2.
Pentru o gândire neevreiască acest verset este o afirmație, nu o poruncă. Însă, în gândirea, mentalitatea evreiască, da, este o poruncă. În primul rând, Creatorul stabilește faptul, că El este un elohim (zeu / d-zeu / d-zeire / divinitate) care poate fi identificat după Numele Său unic. Nici un zeu / d-zeu din nicio religie sau crez nu poartă acest Nume, acest Nume fiind unic! După acest Nume poate fi El identificat ca fiind Creatorul Însuși - Elohimul lui Israel. În al doilea rând, El afirmă dar în același timp și poruncește, că El este și că El trebuie să fie Elohimul ”tău”. El, Care se numește Adonay. ”Adonay” este un termen ebraic cu care este substituită pronunția originală și necunoscută a Numelui Său format din cele patru caractere ebraice Yod He Vav He. Acesta nu se aplică la nimic și la nimeni, doar la El! În al treilea rând, El se identifică și prin faptul că El este Acela Care a scos poporul evreu din eretz Mitzrayim, dovedindu-Și superioritatea față de toți zeii lor și implicit față de toți elohimii (zeii / d-zeii / îngerii / semizeii / energiile / ”inteligențele” superioare... etc.). Cu alte cuvinte El spune: Cel care te-a scos din Mitzrayim (Egipt), din sclavie, dintre zei falși, de la idoli, de la oameni zei - Faraonul, Eu sunt acela - Elohimul taților tăi (Avraham, Yitzchak și Yaakov): Adonay.

A doua poruncă: ב
לא יהיה לך אלהים אחרים על פני לא תעשה לך פסל וכל תמונה אשר בשמים ממעל ואשר בארץ מתחת ואשר במים מתחת לארץ לא תשתחוה להם ולא תעבדם כי אנכי יהוה אלהיך אל קנא פקד עון אבת על בנים על שלשים ועל רבעים לשנאי ועשה חסד לאלפים לאהבי ולשמרי מצותי
„Să nu ai alţi elohimi (zei, d-zei, divinități) în faţa mea. Să nu-ţi faci statuie şi nicio imagine a ceea ce este sus în ceruri şi ce este jos pe pământ şi ce este în apele de sub pământ. Nu te închina lor şi nu le sluji, fiindcă Eu sunt Adonay Elohimul tău, EL(ohim) gelos, care pedepsesc păcatul taţilor în fii, până la a treia şi a patra generaţie a duşmanilor mei. Şi fac favoare până la o mie de generaţii celor care mă iubesc şi păzesc poruncile mele. ”
Sh’mot (Exod) 20:3-6.
În primul rând, ni se poruncește să nu avem alți elohimi în afară de El - Creatorul, pentru că orice altă ființă, chiar și divină, este o creatură și doar El este Creatorul, Care a creat prin Fiul Său Adon Yeshua HaMashiach, conform Scripturilor. Apoi, se interzice a se face - confecționa sau adopta orice obiect (statui, imagini, talismane, amulete, icoane... etc.) care să redea orice poate fi divin sau divinizat din natură sau supranatural, viu sau din ”ceruri”. Și să nu ne închinăm lor! Apoi, El are dreptul să fie gelos, pentru că El a creat totul și totul este al Său. Omul n-are dreptul, pentru că semenul său nu este nici creatura și nici proprietatea sa. Apoi, deși pedeapsa ține până la patru generații, favoarea Sa ține până la o mie.

A treia poruncă: ג
לא תשא את שם יהוה אלהיך לשוא כי לא ינקה יהוה את אשר ישא את שמו לשוא
„Nu folosi fără sens Numele Lui Adonay Elohimul tău, fiindcă Adonay nu va ierta pe cel care Îi va folosi fără sens Numele.”
Sh’mot (Exod) 20:7.
Aici, ni se poruncește să nu folosim Numele Unic și personal al Creatorului în mod ușuratic, neîntemeiat, profan, inutil, pentru a blasfemia, înjura sau orice alt sens decât unul pozitiv, adică Scriptural. În scrierea ebraică, vocalele erau rostite dar nu și scrise. Astfel, avem caracterele de bază ale Numelui (Y-H-V-H) dar nu și pronunția completă. Pe vremea Templului, Numele se pronunța o dată pe an de către Kohen HaGadol (Marele Preot) în Kodesh HaKodashim (Sfânta Sfintelor). Însă, după distrugerea Templului din Yerushalayim, pronunția completă și corectă s-a pierdut odată cu încetarea slujbei preoțești. De aceea, s-a adoptat un substitut din Scripturile ebraice. Acest substitut este: Adonay și înseamnă: ”Doamne” sau ”Domnul meu”. Orice presupusă pronunție, ca a fi cea corectă și completă a Numelui original, este doar speculație și este falsă! Oricum, pentru a fi salvați (mântuiți), oamenii trebuie să creadă într-un singur Nume. În a Lui Adon Yeshua HaMashiach! Maasey/Fapte 4:12.

A patra poruncă: ד
זכור את יום השבת לקדשו ששת ימים תעבד ועשית כל מלאכתך ויום השביעי שבת ליהוה אלהיך לא תעשה כל מלאכה אתה ובנך ובתך עבדך ואמתך ובהמתך וגרך אשר בשעריך כי ששת ימים עשה יהוה את השמים ואת הארץ את הים ואת כל אשר בם וינח ביום השביעי על כן ברך יהוה את יום השבת ויקדשהו
„Aminteşte-ţi de ziua de Shabat ca să o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi fă-ţi toate muncile. Iar ziua a şaptea este Shabat pentru Adonay Elohimul tău, nu face nici o muncă nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici slujitorul tău, nici slujitoarea ta, nici animalul tău, nici străinul dintre porţile tale. Fiindcă în şase zile a făcut Adonay cerurile şi pământul şi marea şi tot ce este în ele şi în ziua a şaptea s-a relaxat, de aceea, a binecuvântat Adonay ziua de Shabat şi a sfinţit-o.”
Sh’mot (Exod) 20:8-11.
De reținut, că s-a stabilit o zi concretă, nu un principiu, cum s-a răstălmăcit și se răstălmăcește în anumite culte, confesiuni. Shabatul este a șaptea zi a săptămânii calendaristice stabilite de El. Acesta coincide cu ziua de Sâmbătă. (Modul fals recent apărut, conform căruia Shabatul se calculează de la Rosh Chodesh (Lună nouă) și cade pe o zi sau alta a săptămânii, nu apare deloc, niciodată în Kitvey HaKodesh (Sfintele Scripturi)!) Pe lângă faptul, că El a sfințit-o, a poruncit atât evreilor dar și întregii omeniri să o țină și să o sfințească. Adică, să n-o încalce și să o dedice Lui. Această sfințire stabilită deja la creație, adică valabilă pentru toată creația nu numai pentru poporul evreu, Creatorul n-a revocat-o și nici transferat-o pe vreo altă zi, NICIODATĂ! Din păcate multe traduceri, multe Biblii au fost traduse tendențios ca să coincidă cu crezul celor care au făcut traducerea. Crez care consideră Shabatul desființat și înlocuit cu Ziua dintâi a săptămânii (Duminica). De aceea, în multe traduceri această poruncă apare falsificat, astfel: ”Adu-ți aminte de ziua de odihnă...” Fals! În textul Scripturilor apare: ”ziua de Shabat” și ea se va ține și când va face Adonay Cerul nou și Pământul nou. Y’shayahu (Isaiah) 66:22-23.

A cincea poruncă: ה
כבד את אביך ואת אמך למען יארכון ימיך על האדמה אשר יהוה אלהיך נתן לך
„Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să se lungească zilele tale pe pământul pe care ţi-l dă Adonay.”
Sh’mot (Exod) 20:12.
După poruncile care stabilesc relaționarea corectă față de Creator - Adonay Elohim, această poruncă se referă la relaționarea dintre oameni. Ea stabilește, poruncește respectul, ierarhia și asigură buna funcționare a familiei, care este temelia societății umane. Cu toate acestea, prioritatea fiecărui om este în primul rând relaționarea și ascultarea față de Adonay Elohim. Cuvântul ”kavod”, folosit de Adonay Elohim în Cuvântul Său, înseamnă: glorie, cinste, respect, onoare. În general, se pune și întrebarea: până când este obligat omul să asculte de părinții săi? Până este minor sau până se căsătorește. Dar acest lucru nu este exprimat concret în Scripturi. Dar, dacă cineva s-a căsătorit, atunci este vorba deja de o altă familie și nu mai este dator să facă ce-i spun părinții. În acest caz, ascultarea de părinți este opțională. Dar respectul este valabil toată viața. Iar acest respect este o condiție pentru a avea o viață lungă dar și pentru a intra în posesia ”pământului” promis, pentru a se stabili.

A șasea poruncă: ו
לא תרצח
„Nu ucide.”
Sh’mot (Exod) 20:13.
Această poruncă simplă și scurtă este una complexă. Pe lângă sensul principal de a nu ucide oameni, inclusiv sinele, se mai referă și la uciderea a tot ce este viu. Iar pe lângă uciderea fizică, se referă și la cruzimea, abuzul fizic sau sufletesc care duce la moarte sufletească și care poate duce și la moarte fizică. Excepție poate fi legitima apărare, în funcție de situație. Avortul, de asemenea este o crimă. Pentru că din clipa concepției omul este om chiar dacă încă nu s-a născut. Nu este vorba de: ”corpul meu, decizia mea” cum formulează unele persoane în zilele noastre. Pentru că orice celulă din corpul mamei are ADN-ul mamei, dar din momentul concepției unui copil, acesta are propriul ADN și propriul său corp. Iar uciderea unui alt om este o crimă. Yeshua a zis: „Ați auzit că li s-a spus celor de dinainte: ”Nu ucide” și ”oricine ucide este condamnat la judecată”. Dar Eu vă spun, că oricine care se mânie împotriva fratelui său, fără motiv, este condamnat înaintea Judecătorului...” Mattay 5:21-22. Cu referire la credincioși este scris: „Pentru că fiecare care urăște pe fratele său, comite omucidere și știți că viața veșnică nu poate locui în nimeni care ucide om.” 1Yochanan 3:15.

A șaptea poruncă: ז
לא תנאף
„Nu comite adulter.”
Sh’mot (Exod) 20:14.
Creatorul a stabilit căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie. Porunca interzice orice act sexual în afara căsătoriei. Adică, orice contact sexual sau care implică organele sexuale, atât înainte de căsătorie cât și în cadrul căsătoriei dar cu o persoană sau mai multe persoane care nu sunt soțul sau soția. Este interzis și orice act sexual cu persoanele de același sex, zoofilia, pedofilia... adică orice perversiune. Perversiune fiind orice deviere de la natural. Organele omului au fost create pentru a deservi anumite scopuri și a avea anumite funcții bine stabilite. Așa cum ochii nu sunt pentru a testa cât de cald este un călcător încins sau cât de dură este o hârtie/pânză abrazivă sau limba să testeze cât de tăios este un ciob de sticlă, tot așa și organele sexuale au fost create doar una pentru alta, să se potrivească doar între ele. Cele masculine cu cele feminine, unu la unu, atât. Tot ce este peste este păcat și perversiune. Adon Yeshua HaMashiach afirmă: „Ați auzit că s-a spus: ”Nu comite adulter”. Dar Eu vă spun că: ”oricine se uită la o femeie ca să o poftească, dintr-o dată a comis adulter cu ea în inima lui.” Mattay 5:27-28.

A opta poruncă: ח
לא תגנב
„Nu fura.”
Sh’mot (Exod) 20:15.
Această poruncă se referă în mod clar la a nu-și însuși ceva ce nu-i apaține omului sau nu este proprietatea sa. Însă pot fi și excepții, atunci când viața cuiva este în pericol. Poate fi vorba de foame, sete, boală, apărarea vieții personale sau a altora... etc. Adon Yeshua HaMashiach a explicat asta în mai multe rânduri, în legătură cu Shabatul și implicit cu toată Torah că pot exista excepții în situații extreme, grave. Cu toate acestea, trebuie făcut tot posibilul, să nu se fure. Adonay Elohim, Creatorul a stabilit și legi, porunci referitoare la a despăgubi, de a rezolva situația ulterior, adică după ce cineva a fost nevoit să fure. Însă, furtul în sine, în afara cazului când viața este în pericol, atrage cea mai gravă pedeapsă posibilă: de a nu intra în Malchut HaElohim (Împărăția Lui Elohim). „Sau nu ştiţi că nelegiuiţii nu vor moşteni Malchut HaElohim? Nu fiți înşelaţi: nici prostituații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici perverșii, nici cei care se culcă cu bărbaţi, nici cei lacomi, nici hoţii, nici beţivii, nici bârfitorii, nici extorcatorii nu vor moşteni Malchut HaElohim.” 1Korintim 6:9-10.

A noua poruncă: ט
לא תענה ברעך עד שקר
„Nu declara mărturie falsă împotriva aproapelui tău.”
Sh’mot (Exod) 20:16.
În general, la auzul aceastei porunci toată lumea se gândește la minciună, la a minți. Și cu toate că, este o minciună și că minciuna în sine este păcat, această poruncă se referă la cea mai gravă formă a bârfei, calomnierii, denigrării, ponegririi, clevetirii și răutății manifestate verbal față de cineva, prin care nu numai ”numele” unui om poate fi ”terfelit” sau distrus ci și familia, traiul și viața. Ceea ce este interzis, este o mărturie falsă împotriva și nu în favoarea sa. Prin mărturii false au fost salvate viețile multor evrei. Iar minciuna este un păcat pentru care nu se întră în HaIr HaKdoshah (Orașul Sfânt): „Și adulterii, și ucigaşii, și închinătorii la idoli sunt afară, şi necurații, și ghicitorii, și toți care trec cu vederea și practică minciuna.” HaHitgalut 22:15. „Dar a laşilor, și a celor care nu cred, și a nelegiuiților (care încalcă Torah), și a întinaților, și a ucigaşilor, și a vrăjitorilor, și a adulterilor, și a închinătorilor la idoli şi toţi mincinoşilor, partea lor este în lacul care arde cu foc şi sulf, care este moartea a doua.” HaHitgalut 21:8.

A zecea poruncă: י
לא תחמד בית רעך לא תחמד אשת רעך ועבדו ואמתו ושורו וחמרו וכל אשר לרעך
„Nu dori casa aproapelui tău, nu dori soţia aproapelui tău, și nici slujitorul, și nici slujitoarea, și nici vita, și nici măgarul, şi nimic din ce este al aproapelui tău.”
Sh’mot (Exod) 20:17.
A dori sau a pofti ceva ce nu este proprietate personală sau nu aparține persoanei este interzis pentru că faptele pornesc din sentimente, gânduri și apoi atitudini care se vor manifesta prin fapte. Dorința - pofta, gelozia, invidia întinează conștiința proprie și duce la păgubirea semenului pentru că ulterior va duce la fapte. Dar și atunci când nu duce la fapte, poate distruge persoane, familii, relații, vieți, bunuri, afaceri... etc. Adică, face rău sinelui și celorlalți semeni. Adon Yeshua HaMashiach confirmă aceste lucruri spunând: „Fiindcă din inimă provin gândurile rele, adulterele, crimele, prostituările, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile.” Mattay 15:19. Tot de dorință și poftă ține și lăcomia, printre altele: „De aceea, ucideți-vă membrele voastre (firea) pământești: și adulteriile, și necurăţiile, și bolile (a avea o ”minte bolnavă”), și dorințele rele, și lăcomia, care este idolatrie.” Kolosim 3:5.