ואותות ונפלאות רבים נעשו על-ידי השליחים בקרב העם
”Și prin mâinile shlichimilor erau semne şi puteri multe în popor.” 

Maasey ha'shlichim 5:12.

Mărturie Negruț Florica

  Mărturia mamei: La final de luna Iunie mama (Negruț Florica) a căzut și și-a fracturat șoldul. S-a mutat la noi să facem recuperarea cu dumneaei. Pentru că avusese niște probleme de sănătate (plus vârsta de 82 de ani) dinainte, iar apoi în spital 8 zile au ținut-o imobilă total, a ajuns într-o stare deplorabilă din multiple puncte de vedere și în prima săptămână nu am reușit să facem exercițiile aproape deloc (fără care recuperarea nu e posibilă), a fost aproape imobilizată și într-o stare psihică foarte rea. Nu aș dori să dau detalii despre starea dumneaei, din respect, pot să zic doar că nu am dormit aproape deloc o săptămână, am slăbit aproape 3 kg și aveam senzația că sunt într-un coșmar. În Shabatul care a urmat, Zehavi (soțul meu) la sinagogă a cerut rugăciune pe un șervețel (mama e credincioasă născută din nou) care a fost uns și cu ulei de dl. Shaliach David, iar în noaptea aceea a dormit cu șervețelul. S-a culcat o persoană, dar s-a trezit alta. S-a trezit cu un psihic bun și dornică de recuperare, imediat am început să facem exercițiile și, până la finalul săptămânii cobora din pat și pășea cu cadrul. Acum merge cu cadrul singură, facem sport zilnic, mai mult decât protocolul de recuperare, și-a revenit fizic, și, mai ales psihic și moral.  Și știe că datorită Lui Adonay și a rugăciunilor din Comunitatea noastră, pentru care și dumneaei vă mulțumește.
Mărturia mea: Probabil și mie mi-a scăzut imunitatea de la oboseală și, împreună cu Zehavi, am răcit. Eu nu îmi amintesc vreo răceală la fel de rea, pe lângă febră și simptomele normale am fost atât de slăbită brusc, că abia stăteam în picioare. În același timp trebuia și să o ajut pe mama și să fac exercițiile cu dumneaei. Imediat am cerut rugăciune de la doamna Manhigah Yehudiah care a dat mai departe echipei de shtadlanim (mijlocitori) și pentru mine, dar și să nu o molipsesc pe mama, pentru că numai asta nu mai lipsea. În momentul în care doamna Manhigah mi-a răspuns că se roagă (dumneaei răspunde de fiecare dată foarte prompt), în 5 minute nu mai aveam slăbiciunea aceea, m-am ridicat și mi-am văzut de treabă. Simptomele normale, au ținut o săptămână, dar nu m-au mai deranjat cu nimic. Cu toate că mama stătea cu noi în casă, ambii răciți și făceam mâncarea și exercițiile cu dumneaei (deci o atingeam constant), a fost protejată și nu s-a îmbolnăvit.
Pe lângă toate, pot să zic că am simțit suportul și rugăciunile în tot acest timp, le-am simțit aproape fizic și m-au susținut și întărit.