עקרונות האמונה
Principiile credinței – ​  Ekronot ha'emunah

Partea 1. Acceptarea noastră din partea Lui Adonay Elohim.

Majoritatea credincioșilor își petrec viața încercând să facă tot ceea ce fac, cu scopul de a fi acceptați, aprobați și / sau iubiți de Adonay Elohim. Practici ca rugăciunea, lauda, postul, citirea și studierea Scripturilor, slujirea Lui și până la a face voia Sa împlinind Torah și mitzvot - Legea și poruncile Sale, toate sunt făcute pentru a fi acceptați și / sau iubiți de El. Iar acest concept este unul fals și nescriptural! Și care, din păcate nu este clarificat, nu se oferă alternativa adevărată la acest ”activism” religios în majoritatea confesiunilor.
Ce anume trebuie să facem pentru ca să fim acceptați / iubiți de Adonay Elohim?  Ca să fim acceptați / iubiți de Adonay Elohim NU trebuie să facem absolut nimic! El ne-a acceptat deja în urmă cu două mii de ani când L-a dat pe Adon Yeshua HaMashiach pentru noi, iar concretizarea acceptării s-a făcut atunci când ne-am născut din nou. Putem beneficia de acest lucru prin tshuvah și nașterea din nou. Ce așteaptă Adonay de la noi vedem în Michah (Mica) 6:8: Dreptatea înseamnă atât să facem dreptate, cât și să trăim conform dreptății Lui Adonay Elohim, deci fără păcat. Să iubim mila înseamnă să nu o respingem când ni se dă și să o dăm la rândul nostru. Să umblăm smeriți cu Elohim înseamnă să nu Îl luăm noi pe El la rost. Foarte mulți oameni și chiar și credincioși consideră că Adonay Elohim este cumva dator sau obligat să ne asculte, rezolve, dreagă... etc. și dacă n-o face, ei încep să-L critice, acuze... etc. Dar este important să înțelegem că: deși El ne iubește (a dat ce avea cel mai scump - pe Fiul Său) El NU este obligat să ne facă, dea, rezolve nimic! Ascultarea rugăciunilor sau purtarea de grijă a Sa nu este legat de iubirea Sa, ci de împlinirea voii Sale, de ascultarea de El. El la fel de bine ar putea să întrebe oamenii care Îi repoșează că nu i-a ”ajutat” că: ”dar tu ce ai făcut din voia Mea (ca Eu să-ți dau, răspund, rezolv, dreg ceva)?” Legat de așteptări, să nu fim exagerat de severi cu noi înșine. Să nu ne judecăm pe baza unor standarde care nu sunt făcute de Adonay, ci din fire, de la oameni sau de satan. Ne cerem iertare când greșim și nu ne mai condamnăm apoi. Ego-ul își fixează propriile standarde și auto condamnarea este un proces egoist. Să învățăm să trăim în prezența Lui Adonay Elohim și prin călăuzirea Lui. Călăuzirea o are orice credincios născut din nou. Nu este o ”voce” pe care o aude, ci, odată ce Îi cere călăuzire Lui Adonay, este ca un ”îndemn” interior, acel ”știu ce trebuie să fac”. Dacă nu înțelegem ce implică a fi acceptați de El, ajungem împovărați, nemulțumiți de noi, deprimați și luptăm continuu pentru a fi acceptați. Sistemul Lui de valori și de acceptare ne scapă de strădaniile proprii închipuite și transmise și ne eliberează. Conform Mattay 25:21. bucuria Stăpânului este acceptarea.  Noi perseverăm în El, în studiu, părtășie, rugăciune, slujire, etc., nu pentru a fi acceptați, ci pentru că am fost deja acceptați! Adon Yeshua HaMashiach nu cere rezultate, ci să ne ținem de credință, să nu renunțăm la El. Rezultatele nu sunt responsabilitatea noastră. După ce Îl mărturisim pe Adon Yeshua HaMashiach, nu ne cere socoteală de câți se întorc în urma mărturiei noastre.  Acceptarea nu este meritată prin prisma rezultatelor.  Cantitatea de ascultare nu este nici ea o monedă de schimb pentru acceptare. Faptele bune poruncite (inclusiv iubirea) și slujirile le facem cu puterea pe care tot de la El o primim, dar nu ca să fim acceptați, ci din recunoștință, pentru că am fost deja acceptați!  Yochanan 14:15. Adonay Elohim nu îi cheamă pe cei calificați la a-L sluji, ci îi califică pe cei chemați. Iubirea fiind manifestată tot printr-o faptă / practic, nu este o obligație, ci o reacție normală la iubirea Lui. Pentru acceptare, tot ce e nevoie să facem este să nu ne lăsăm de El, să rămânem credincioși, fideli Lui, să răbdăm, să rezistăm. Principiul de viață al oricărui credincios în Adon Yeshua HaMashiach, indiferent prin ce trece, este: ”Voi rezista sau voi muri încercând, dar nu voi renunța (nicidecum și niciodată) la Adon Yeshua HaMashiach!” Mattay 10:22. Markos 13:13. Și avem și mijloacele necesare puse la dispoziție pentru a reuși, conform: 1 Korintim 10:13.


Partea 2. De ce / pentru ce / pentru cine facem tot ceea ce facem?

Acum, după ce am înțeles că nu trebuie și nici nu putem face nimic pentru a fi iubiți și acceptați de Adonay Elohim fiindcă El ne-a iubit, acceptat și mai ales salvat / mântuit datorită și prin sacrificiul Lui Adon Yeshua HaMashiach - Fiul Său unic, rămâne întrebarea atunci pentru ce să mai fac orice pentru El, din voia Sa?
Pe de o parte pentru că dacă nu trebuie și nu pot face nimic pentru acestea, atunci natura păcătoasă, egoistă,  omenească mă va îndemna să nici nu mai fac nimic din voia Sa, că oricum sunt salvat prin credință și oricum mă iubește și mă acceptă. Această atitudine este extrem de periculoasă și este prezentă la extrem de mulți credincioși imaturi și superficiali - carnali, firești, lumești și care își permit pe baza acestor argumentări nescripturale și false, eretice să trăiască lumește și să păcătuiască.
Pe de altă parte sunt ceilalți credincioși care prin tot ceea ce fac pentru El, fac din diverse motive: 1. pentru a obține, a asigura salvarea lor, chiar pentru a contribui la ea cu faptele / credincioșia... etc. a lor, ceea ce este din nou nescriptural și erezie. 2. pentru ei înșiși, să vadă El sau ceilalți credincioși cât de credincioși sunt. Ceea ce este egoism și ca atare fără nicio valoare înaintea Sa. 3. pentru a obține iubirea, acceptarea, aprobarea, favoarea, rugăciuni ascultate... etc. și multe alte motive. La fel și religiozitatea, activismul religios care sunt niște manifestări ale egoului și mândriei de a ieși în evidență (înaintea Lui sau înaintea celorlalți).
De unde provin aceste convingeri? Din propria fire / natură păcătoasă și din mesajele / predicile / doctrinele celor care nu înțeleg Kitvey HaKodesh / Sfintele Scripturi pentru că nu cunosc contextul și nu au revelație pentru a le înțelege. Și versete de genul 1 Timoteos 2:15; Filipim 2:12. și altele (scoase din context și neînțelese) duc la astfel de erezii, prin care omul cu faptele sale ar putea contribui, asigura sau ”plăti” salvarea sa.
Ca să fie clar pentru toată lumea: salvarea / mântuirea se primește prin credință și este fără fapte! Adon Yeshua HaMashiach a realizat singur acest lucru prin sacrificiul Său și a făcut, împlinit tot ce trebuia de unul singur!
Legat de versetul din Filipim 2:12., a duce până la capăt salvarea noastră cu frică și cutremur înseamnă ceea ce am scris în prima parte: să rezistăm în credință până la capăt. Iar frica și cutremurul nu este pentru că putem pierde acest lucru (salvarea NU se poate ”pierde”, doar refuza prin anumite lucruri - sinucidere, lepădare de Adon Yeshua HaMashiach, luarea semnului fiarei, trăirea constantă în păcate, a nu face voia Lui) sau pentru că ”nu am făcut destul” și poate nu voi salvat / mântuit la urmă... Frica și cutremurul trebuie să fie ca să nu devenim ignoranți, superficiali față de salvarea aceasta mare (Ivrim 2:3.) așa ca cei din categoria amintită mai sus, care spun că atunci de ce să mai facă ceva din voia Sa dacă nu trebuie să facă nimic pentru a obține iubirea și acceptarea Sa? Însă o astfel de abordare ignoră adevărul care este formulat în Yaakov 2:17. conform căruia credința fără fapte nu este bolnavă, oloagă, paralizată, în comă..., ci MOARTĂ! Deci nu se pune problema de a nu face nimic din voia Sa, ci NU din motivație greșită și nu cu scop greșit!
De aceea: Noi, credincioșii nimic din tot ceea ce facem, NU FACEM PENTRU CA SĂ (fim salvați, acceptați, iubiți, că nu am făcut destul... etc.)! Noi facem tot ceea ce facem PENTRU CĂ ne-a salvat, iubit, sacrificat pentru noi. DOAR DIN RECUNOȘTINȚĂ ȘI IUBIRE pentru tot ceea ce a făcut El pentru noi!
Și nu în ultimul rând, iubirea este împlinirea (și nu încălcarea, neîmplinirea) Legii / Torah din recunoștință și iubire pentru că El ne-a iubit întâi - 1 Yochanan 4:19. Dacă Îl iubim, facem voia Sa, împlinim Legea / Torah și mitzvot / poruncile, dar cu motivația corectă! Din recunoștință și iubire.
Yochanan 14:15. Poruncile Lui Adon Yeshua HaMashiach Cel Care este una cu Tatăl sunt și poruncile Tatălui - Torah / Legea, sunt exact aceleași legi și porunci.
Așadar, dacă apreciem cu adevărat sacrificiul Său și Îi suntem recunoscători / Îl iubim, atunci facem tshuvah (ne întoarcem la El), facem tvilah (cufundarea în apă), devenim membri într-o Comunitate locală - unde vom crește, vom face voia Lui, vom sluji, vom asculta de El și de El prin reprezentații Săi.
De reținut: Adon Yeshua HaMashiach este atât persoana Sa cât și Corpul (Trupul), Comunitatea Sa. Dacă-L iubim, iubim nu doar ”Capul” Corpului, ci și Corpul (Trupul) care este tot El.

Partea 3. Sfințirea / dedicarea

Cuvântul sfânt în ​ebraică este ”Kadosh”, care înseamnă: ”dedicat”, ”diferit” și ”separat”. Față de lume, față de restul oamenilor... față de tot (în afară de ce este scriptural). În HaBrit HaChadashah / Noul Legământ, credincioșii evrei și neevrei, se numesc k'doshim - sfinți de către Dvar HaElohim / Cuvântul Lui Elohim! Sfințirea credincioșilor este atât o stare cât și un proces. Sfințirea noastră ca stare se face prin Sângele Lui Adon Yeshua HaMashiach. Conform Kitvey HaKodesh / Sfintelor Scripturi, atunci când Sângele Lui Adon Yeshua HaMashiach ne spală de păcate, noi devenim k'doshim - sfinți. Adică din momentul întoarcerii noastre la El, a cererii iertări și a primirii Sale în inimile noastre prin credință - tshuvah. Astfel, din starea de păcătoși am devenit sfinți. Este vorba de esența ființei noastre, de spiritul nostru născut din nou și sfințit prin aplicarea sacrificiului Său și prin lucrarea Spiritului sfințeniei / Ruach HaK'dushah. Dacă mai păcătuim (și cine ar pretinde că nu păcătuiește minte), nu înseamnă că suntem păcătoși, ci că suntem sfinți care mai greșesc și care ne curățăm cerând Sângele Lui Adon Yeshua HaMashiach să ne spele, să ne curățească. Ori de câte ori păcătuim, greșim trebuie să facem acest lucru.
După ce am aflat că nu trebuie să facem nimic pentru a fi iubiți și acceptați, după ce înțelegem că fără fapte credința este moartă și facem tot ceea ce facem cu altă motivație (din recunoștință și iubire) putem trece la următorul nivel: k'dushah - sfințirea / dedicarea. Aceasta este rezultatul întoarcerii noastre la El - tshuvah și aprecierii valorii sacrificiului Său și iubirii Sale. Este o ascultare mai profundă. Este procesul de sfințire, care urmează datorită stării de sfințire primite deja. Sfințirea noastră este extrem de importantă, este vitală în ceea ce privește viața aceasta dar mai ales veșnicia. În Ivrim 12:14. suntem avertizați în modul cel mai serios: ”Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul nostru!” Cuvântul ebraic care înseamnă dedicare este sfințirea și sfințenia. Sfințenia este opusul la tot ce este rău și la religiozitate. Religiozitatea este tot ceea ce se face prin Legi și porunci în mod automat, superficial. Cu alte cuvinte dintr-o motivație greșită. Pe de altă parte, în realitate, atunci când ținem o Lege, o poruncă, ne sfințim. Sfințirea ca proces se dezvoltă, se atinge prin ținerea voii Sale. Aici intră toate legile, poruncile date de Adonay Elohim dar și îndemnurile Spiritului sfințeniei / Ruach HaK'dushah. Sfințenia nu înseamnă perfecțiune! Există acest concept fals, această erezie cum că doar ceea ce este perfect este sfânt. Fals! În Kitvey HaKodesh vedem profeți care nu erau perfecți nici pe departe și totuși sunt numiți de Adonay Elohim: ”sfinții profeți”. Sunt mai multe niveluri de sfințenie, tocmai pentru că este un proces permanent - care durează toată viața. Salvarea (mântuirea) NU e legată de perfecțiune și nici de propriile așteptări sau concepte, percepții. Procesul de sfințire se face intrând în fiecare zi în prezența Lui Adonay, stând în părtășie cu El, făcându-ne comuniunea cu El și fiind deschiși să ne arate ce și unde trebuie să mai schimbăm în viața noastră (nu a altora!). ”Cel care este sfânt, să se sfințească în continuare.” spune Adonay Elohim în Cuvântul Său. Ne dedicăm zilnic (continuăm procesul de sfințire) în toate cele trei sensuri ale sfințeniei / k'dushah, dar nu ca să obținem ceva de la Adonay Elohim, ci pentru că El ne iubește și ne-a răscumpărat (prin sacrificiul unicului Său Fiu). Din punct de vedere a salvării NU contează că nu suntem perfecți, pentru că nu prin realizările noastre suntem salvați, ci prin sfințenia care este o stare și un proces. Da, El ne poruncește să fim sfinți, dar oare putem fi sfinți fără El? Procesul de sfințire este diferit pentru fiecare credincios. Nu putem și nu este voie să impunem altora nivelul nostru și nici să ne comparăm (fiindcă din acest lucru rezultă doar rău)! El ne spune în 1Korintim 3:17. ”Dacă cineva distruge Templul Lui Elohim, îl va distruge şi Elohim pe el, pentru că Templul Lui Elohim este sfânt; şi aceasta sunteţi voi: sfinți”. Noi suntem sfinți, noi suntem Templul cel sfânt, noi împreună, nu fiecare individual. Toți sfinții sunt în Comunități, în Noul Legământ. Ne sfințim prin tshuvah, prin pocăință, prin curățire în Sângele Lui, prin dedicare, verbal, prin credință, prin decizie. Pentru că Ruach HaK'dushah - Spiritul sfințeniei locuiește în noi și ne dă puterea Sa. Nici măcar nu ne putem scuza că nu avem putere să ne schimbăm. Dacă L-am primit în inimile noastre pe Adon Yeshua HaMashiach, atunci Acela Care a spus că ”toată autoritatea” I-a fost dată în HaShamayim - Ceruri și pe Pământ este Cel Care ne pune la dispoziție puterea Sa pentru a face voia Sa. Iar sfințenia noastră o primim prin credință datorită sacrificiului Său și o punem în practică prin procesul ascultării de El. El fiind Capul și tot El fiind și Corpul (Trupul).

Partea 4. Predestinarea

Predestinarea este un subiect care îi preocupă atât pe teologii cât și pe creincioșii tuturor confesiunilor. Pe scurt, predestinarea este interpretată ca fiind un plan absolut prin care toate detaliile lumii, istoriei, vieții și vieții fiecărui om a fost ”scris” deja până în cele mai mici detalii (și că orice am face, tot acel plan se va împlini în viața noastră și nu ce alegem sau vrem noi). Ori, acest lucru nu este adevărat, este fals. Există anumite planuri, chiar și detaliate pentru această lume, pentru viața unora sau chiar a noastră a fiecăruia dar nu în absolut toate detaliile vieții noastre, altfel am fi niște ”roboți”. Iar dacă nu avem de ales, atunci nici faptul că avem voință liberă nu este adevărată. Ceea ce este o erezie. Pericolul credinței în într-o predestinare absolută dă naștere la ignoranță, pasivitate, dezinteres... etc. că dacă oricum totul mi-a fost scris dinainte, de ce să mă mai ”zbat”? Nu pot schimba nimic. De aici este doar un pas la desinteresul de a asculta de El și de a lupta în viață. Adonay Elohim fiind dincolo de dimensiunea timpului, vede în același timp și trecutul, și prezentul și viitorul. Cunoaște toate deciziile noastre prezente și viitoare și toate posibilitățile / variantele, dar nu ia deciziile în locul nostru, nu există predestinare în acest sens. În textul aramaic din Mattay 10:29. nu apare cuvântul ”voia”. Adică: ”fără Tatăl vostru” înseamnă acordul, permisiunea respectiv că știe și nu neapărat că a stabilit dinainte! Adonay Elohim știe ce vom face, dar nu El stabilește ce alegem. Pentru asta avem voința liberă. Există un plan perfect al Lui Adonay Elohim pentru fiecare din noi. De noi depinde dacă intrăm sau nu în acest plan, care nu este unul absolut și nici forțat. Omul intră în planul Lui Adonay Elohim doar de la nașterea sa din nou, care se face prin decizia și voința liberă a omului. Tot ce se întâmplă este fie cu voia sau cu permisiunea Lui Adonay Elohim, dar întotdeauna cu știința, cunoștința Lui. Nu este totul prestabilit, ci există alegere. În Romim 9:16-19. Aparent ni se prezintă predestinarea. Însă, există roluri, situații, evenimente majore care sunt stabilite de Adonay Elohim, dar nu și cine va face acele roluri și nu și restul acțiunilor persoanelor care vor intra în acel rol. Faroh este unul din ele. Faroh este o funcție, ca rege. Și Adonay Elohim nu a predestinat un faraon cu numele. Putea fi alt faraon dacă cel care era în funcție și-ar fi dat demisia să nu lupte contra Lui Adonay Elohim. Și atunci alt faraon era cel împietrit. E clar că nu era ceva legat de persoana concretă a unui om, ci un rol în care a intrat un anumit faraon. Sau avem cazul lui Yehudah ish K’riot (Iuda Iscarioteanul) a luat un alt rol, cel de trădător, dar nu era stabilit chiar de la început cine va fi, el a decis la un moment dat să meargă pe calea trădării. Profețiile vorbesc de un trădător, nu și de cine este sau cum îl cheamă. Putea și alt ucenic să intre în acel rol. La fel și în cazul lui mashiach sheker / antichristul. Nu este stabilit concret că cine va fi, dar cineva va intra în acel rol, fiindcă așa va decide. La fel, în Romim 9:23. Ni se vorbește despre niște ”vase” și nu cine anume va deveni un astfel de vas. ”Vase” înseamnă slujirile, rolurile, iar în aceste slujiri vor intra oameni la un moment dat și cei care vor intra acele roluri o vor face prin decizia liberă și astfel vor deveni ”vase” bune sau rele. În 1Timoteos 4:1-2. Ni se vorbește de persoane marcate cu fierul roșu în conștiința lor. Și aparent și acest lucru susține predestinarea. Dar din nou, este vorba de ”roluri”, stări în care pot intra oamenii. Pot deveni oameni marcați cu fierul roșu. Cei cu sufletul însemnat cu fierul roșu ajung să fie însemnați, nu s-au născut așa. Ei au decis să se ia după spiritele înșelătoare. Dacă ar exista oameni care nu pot să decidă, Adon Yeshua HaMashiach ar fi murit degeaba. Și multe din afirmațiile Sale ar fi minciuni (începând cu Yochanan 3:16.). Dacă răspundem și ascultăm de chemarea Lui (prin decizie liberă), intrăm în planul pentru cei care moștenesc veșnicia în Împărăția Lui. Există mai multe Cărți ale vieții. Există Cartea Vieții Mielului, apoi există una în care toți au fost scriși: HaHitgalut 3:5. Nu este stabilit cine anume va birui. Planul Lui Adonay Elohim a fost salvarea tuturor oamenilor, dar nu toți intră în planul Lui, și atunci există persoane care sunt șterse din Cartea vieții, în urma deciziei lor. Și există o carte a vieții în care unii nu au fost înscriși de la întemeierea lumii, dar pot să fie înscriși: HaHitgalut 17:8. Prin urmare există categorii, roluri, stabilite / profețite dar se poate trece dintr-o parte în alta. După ce L-am primit pe Adon Yeshua HaMashiach, ca să ajungem unde trebuie, rezistăm, persistăm, rămânem în categoria în care am intrat, nu ieșim din ea! Orice om se naște în lume cu spiritul mort din cauza căderii în păcat, dar se poate întoarce la Adon Yeshua HaMashiach, să se nască din nou, să fie înscris în Cartea Vieții. Există evenimente concrete prestabilite de Adonay Elohim, dar sunt un număr minor. Dacă ne-am întors la El și ne ținem de El, El este cel care ne va păstra, ne va păzi. 1Keyfa 1:5. Odată născuți din nou, până ne ținem de El, indiferent câte greșeli avem, rămânem în această categorie, în această alegere. Și să nu uităm că dacă ne ținem de El, El ne garantează și victoria, biruința. Y’hudah 1:24.
De aceea, să împlinim tot ce putem legat de voia Sa, din recunoștință și din iubire pentru El și pentru tot ceea ce a realizat pentru noi!